Nedrept

Când cerul se desprinde
În două pături vechi
M-aprind în lacrimi otrăvite...
Îmi pare că e totul nedrept.


Îmi pierd surâsul printre amintiri.
Se-alunecă-ncrucişate membre goale,
Căci din privirea ta surâzătoare,
Nedrept e totul şi mă doare.

Îm zboară gândul la clipe fercite,
Pe două le cunosc, străine-mi sunt două.
Mi-a mai rămas tăcerea-ţi înnegurată.
Mă doare până la uitare.


Morgana în mii de ipostaze imortalizată...
Şi aş fi vrut să fie altele pe care să le simt,
Noi – doar o balanţă dezechilibrată –
UITARE de mine, de tine....îmi pare că e totul.